O dată moare omul cu trupul său şi o dată va fi învierea morţilor:

”Nu vă miraţi de aceasta, că vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune întru învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele întru învierea osândirii”   IOAN  5 :   28-29

Reiese clar că în ziua Judecăţii de Apoi toate trupurile vor învia, unindu-se cu sufletele lor, pentru a primi răsplata după credinţa şi faptele pe care le-au avut în timpul existenţei lor pământeşti. Şi dacă în această existentă pământească ar trece prin mai multe trupuri, începând cu această zi a învierii, în care trup va rămâne sufletul?  Oare va putea sufletul să fie în acelaşi timp în mai multe trupuri?

Dar ce se va întâmpla cu trupurile rămase fără suflet, pentru că după învăţătura adepţilor reîncarnării se înţelege a fi mai multe trupuri decât suflete? Budhismul şi hinduismul afirmă că sufletul este nemuritor (ceea ce poate fi considerat ca un pas spre adevăr), dar că sufletul poate trece din trup în trup, şi chiar că se poate transforma din fire raţională în animal – ceea ce este denaturare. Cu aceşti oameni se întâmplă ceea ce zice Duhul Sfânt:

”Iar omul în cinste fiind n-a priceput, alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” PSALM  48 : 12

Ştim că toate popoarele lumii se vor judeca de Hristos, dar nicăieri nu scrie că ne va judeca Budha sau Krishna sau alţi idoli şi slujitori demonici, şi că vom fi întrebaţi de aceştia pentru cele ce am greşit în această viaţă!

Ştim din Sfânta Scriptură că toţi vom sta înaintea divanului lui Iisus Hristos la înfricoşata Judecată de Apoi ca să dăm seama de ceea ce am lucrat prin trupul pe care îl avem, şi nu prin alte trupuri, cum hulesc cei înşelaţi de diavol!

ROMANI 14 : 10 Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.

2 CORINTENI 5  : 10 Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.

Nu aflăm în toată Sfânta şi Dumnezeiasca Scriptură vreun loc în care să se scrie că noi după moarte vom da seama de cele ce am făcut în mai multe vieţi prin care am trecut pe acest pământ, ci numai prin acest trup cu care ne-am născut şi am trăit în lume.Mântuitorul nostru IISUS HRISTOS ne arată unde merg sufletele oamenilor după moarte:

”Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi s-a înmormântat” ”Şi în IAD ridicându-şi ochii săi, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui”. (Luca).

Şi în alt loc din Sf. Evanghelie se arată unde merg sufletele oamenilor după moarte: atunci când tâlharul cel de-a dreapta Mântuitorului, fiind şi el răstignit, îi zicea lui Iisus:

 ”Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta”, aude glasul Mântuitorului: ”Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în RAI” LUCA 23 : , 42-43

Iată deci unde merg sufletele oamenilor drepţi şi ale celor păcătoşi, după moarte: în RAI, acolo unde au mers Lazăr şi tâlharul care s-a pocăit de păcatele sale, sau în IAD, unde a mers bogatul cel nemilostiv.In toată învăţătura Scripturilor şi a Evangheliei lui Iisus Hristos, în învăţăturile sfinţilor Apostoli, ale sfinţilor Părinţi, nu găsim vreo mărturie despre existenţa reîncarnării, despre această nebunie, rătăcire şi păgânătate. Care din aceşti oameni ai lui Dumnezeu (Patriarhii, Adam, Noe, Avraam), care au fost sfinţi văzători de Dumnezeu, a lăsat vreo învăţătură că sufletele oamenilor după moarte vor intra în alte trupuri spre a se curăţi de păcate?

 

„… omul merge la locaşul său de veci… şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat. ” ECCLESIASTUL  12 :  5 şi 7.

Iată ce zice şi proorocul Iezechiel în capitolul 37  despre învierea morţilor:

„Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh şi voi veţi învia. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul… Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise”

Dreptul Iov zice:

”Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea care se destramă” IOV 19 : , 25

Şi proorocul Isaia spune:

ISAIA 26 : 19 ”Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia.

Oare Dumnezeu, creând pe om după chipul si asemănarea Sa, l-a creat ca să-l nimicească, să-l distrugă, să-l piardă pe undeva prin univers, ori să-i dăruiască viaţa veşnică, să-l mântuiască? Noi credem că l-a creat ca să se bucure şi el, omul, de bunătatea şi dragostea dumnezeiască, numai ca omul să dorească acest lucru şi cât stă în puterea sa să se şi nevoiască, căci Dumnezeu nu duce cu forţa pe om în rai.

Nu pentru noi a venit Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe pământ, şi a pătimit şi a înviat? ”Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră”  1 CORINTENI  15 : 35-38; 15, 14

Câtă nebunie este pentru un creştin să creadă în aceste învăţături păgâne tocmai astăzi, când Evanghelia lui Hristos a ajuns la toate neamurile!

Oare cei ce gândesc această nebunie nu-l aud pe SF. APOSTOL PAVEL care zice

EVREI 9 : 27    Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata…

Cu toate acestea, cei rătăciţi de la adevăr, forţând înţelesul unor texte biblice, susţin că şi ILIE s-ar fi întrupat în persoana Sf. Ioan Botezătorul :

Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină” MATEI  11: 14

Da, este adevărat că despre Sfântul Ioan Botezătorul s-a scris că ”va merge înaintea Domnului cu duhul şi cu puterea lui Ilie”LUCA 1: 17, dar nu că se va incarna în el Ilie Proorocul, ci că Ioan Botezătorul a venit cu râvna şi credinţa proorocului Ilie, fiindcă Ilie va veni înainte de venirea a doua a Domnului: ”Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza toate la loc”

MATEI 17 : 11 Va veni marele prooroc Ilie mai înainte de sfârşitul lumii, în timpul lui Antihrist, dar nu cu alt trup, ci cu trupul lui cu care a fost înălţat la cer, în car şi cu cai de foc, aşa cum l-a văzut Elisei.

 

 4 REGI  2 : 11 Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.

12  Iar Elisei se uita şi striga: „Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!” Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două.

Aşadar şi Sf. Ioan Botezătorul a venit cu credinţa şi cu râvna lui Ilie, dar nu cu alt suflet şi trup, ci cu al său, cu care s-a născut din Sfânta Elisabeta. Intr-adevăr, ideile despre reîncarnare existau şi în timpul Mântuitorului, dar nicăieri în Sfânta Scriptură nu întâlnim o aprobare a lor, ci doar adeverirea Învierii şi a Judecăţii Apoc. 20, 11-15;  22, 12;  Matei 25, 3-46; 1 Cor. 15,  12-22; 2 Petru 3, 7 s.a.

Adepţii reîncarnării mai susţin că Biserica a scos din Sf. Scriptură citatele care vorbesc despre reîncarnare, şi chiar Evanghelia lui Toma. Dacă Biserica ar fi scos citatele care adeveresc reîncarnarea, atunci le-ar fi scos pe toate şi nu ar fi lăsat nici aceste texte pe care le aduc aceşti ”lupi îmbrăcaţi în piei de oaie”. Cât priveşte aşa zisa ”evanghelie” a lui Toma, faceţi o comparaţie între aceasta şi celelalte Evanghelii şi cărţi ale Noului Testament, şi singuri veţi observa totala deosebire care există între ele, pentru că nu sunt scrise în acelaşi duh al adevărului. Câtă nebunie și rătăcire în capul vreunui om să creadă că Hristos, Mântuitorul nostru, ar fi înviat şi S-ar fi proslăvit după învierea Sa cu alt trup şi nu cu acela cu care S-a născut din Preacurata şi Preasfânta Fecioară Maria! Avem atâtea dovezi despre patima şi învierea lui Hristos Care S-a proslăvit în al Său trup şi nu în altul.

Aceşti oameni au ajuns la atâta nebunie şi împreună cu satana, în ziua Judecăţii celei de Apoi, vor merge în muncile cele veşnice, după cum zice Sf. Apostol Iuda: ”Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari… Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar cele ce ”ca dobitoacele necuvântătoare” ştiu din fire, într-acestea îşi găsesc pieirea… Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie… ”Iată, a venit Domnul cu zecile de sfinţi ai Lui, ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele nelegiuirii lor în care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui”.

Aceştia cu nimic nu se deosebesc de păgâni, de atei şi de diavol, care se silesc să strice scripturile cele sfinte şi adevărul din ele, şi să ducă la rătăcire pe cei pe care îi pot înşela cu minciunile lor. Deci tu, care prin Botez ai devenit fiul lui Dumnezeu după dar, dar dai crezare acestor păgânătăţi, te mai poţi numi creştin? Iată cum prin ceea ce faci şi crezi, tăgăduieşti tocmai pe Creatorul tău. Acestora li se potrivesc cuvintele SF. APOSTOL PETRU: ”Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără de minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, hulind cele ce nu cunosc, vor pieri în stricăciunea lor… Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit… Aceştia sunt izvoare fără de apă şi nori purtaţi fără de furtună, cărora li se păstrează, în veac, întunericul cel de nepătruns.